If tomorrow.

Ma intreb daca maine ma voi trezi cu o raza ratacita de soare pe fata-mi adormita. Daca ma va orbi albul asta mat, pe care-l privesc indiferenta prin coltul perdelei. Daca vor ramane cereale, sa le mananc cu lapte. Daca voi adora sa-mi incalzesc mainile pe cana cu ceai de rodie.

M-as mai intreba daca, maine, cuiva ii va fi dor. Daca voi primi mesaje de noapte buna. Daca ma voi sufoca in tacere. Daca asternuturile vor insista sa-mi fie frig.

Daca maine nu-mi voi aduce aminte de voi toti. Dac-as ramane singura, confuza si fara lumanari pe care sa le ard.

In ultimul rand, ma intreb daca, maine, voi fi aceeasi. Daca inima va putea simti, respira in absenta cuvintelor.

Dar, daca maine.. va fi la fel ca azi?

Sunt exagerata, dar te-as adora mereu.

Stii sa captezi atentia, sa faci lumea sa vada dincolo de banalitatea lucrurilor, sa inteleaga sensul existentei tale. Si banuiesc ca nu adori atat interminabilele aplauze, cat persoanele din spatele lor. Pe fiecare in parte, pentru ca ti-au daruit o seara si-un zambet.

Am patruns in lumea ta, mi-am clatit ochii cu fiecare miscare, fiecare clipire. Camasa ta alba, uda, aruncata cu efect pe podea. Ultimul tau zambet catre public, acoperit apoi de o cortina egoista.

Si da, m-am convins inca o data ca dansul poate exprima mai mult decat simple cuvinte. Vis, implinire, speranta, discomfort, iubire, infinit.

Pentru ca, in ochii tai, am vazut daruire.. cu toate ca-i tineai inchisi.