3 iunie 2011

Un actor grabit

"Buna seara, stimati spectatori! Pentru buna desfasurare a spectacolului, va rugam sa inchideti telefoanele mobile. Va dorim o seara agreabila!"

Reflectoare.

Te-am cunoscut pe scena, in fiecare moment al vietii. Ai jucat fara reguli, dezinteresat, preocupat de caldura oferita din toate partile.
Corect ar fi fost sa bati la usa inainte sa intri sub pielea mea, ca o boala pe care acum nu o pot trata. N-am nici medic, nici prescriptie.. doar timp. Timpul vindeca orice, cicatrizeaza ranile.. vei ajunge sa nu te mai vezi, caci pe pielea mea se va aseza un strat nou de om, si te va acoperi dupa ce va da cu dezinfectant, sa omoare darele lasate de o atingere prea plina de.. altele.
N-ai fost niciodata curat, dragul meu. Saruturile tale au fost manjite de urmele alteia, incat de mine doar te-ai sters. Eram ca o sugativa, ce absorbea fiecare gest, crezand ca toate imi apartin. Spatiile dintre degete mi-erau umplute de mulajul degetelor voastre, impreunate in alte cearsafuri si pe aceleasi strazi. La mine intre degete, la fel ca intre genunchi, crivatul a batut dintotdeauna.
N-ai batut la usa inainte sa intri. Vezi tu, sufletul meu avea si sonerie.

Intuneric.

Aplauzele astea au fost pentru intreg spectacolul.

18 martie 2011

Incompatibilitate

Mi se zbate ochiul stang,
niciodata nu l-am crezut,
dar se tot plange ca e prea plin de tine
si verdele lui crud nu se asorteaza cu migdala coapta a ochiului tau stang.

A tot incercat sa te priveasca cu coltul lui,
sperand ca interiorul sau de mar
sa imparta o vara cu migdala ta,
in care sa se coaca.
Si-acum nu-mi lasa pleoapa stanga sa doarma,
zbatandu-se paranoic,
caci crede ca ochiul tau drept uita sa clipeasca de fiecare data cand
il priveste.

Mi se zbate ochiul stang,
cred ca e prea
plin..
..de ochiul tau drept.

5 iunie 2010

Prescription

Adoarme-mi buzele cu propriile gene. Reda-mi furnicaturile din talpi cu un zambet fara coloana vertebrala, aproape incarnal. Minte-ma ca am un fericit langa mine. Recunoaste ca ai o fericita langa tine. Imobilizeaza-mi pleoapele, sutureaza-mi sufletul, prescrie-mi acelasi tratament in diferite zile.
Figurez pe lista de asteptare. Am nevoie urgenta de..
..un transplant de..
..tine.
Fii tratamentul meu.

3 mai 2010

Vama. regasire de sine.

video

Dincolo de
perdeaua de lume din primul rand, asteapta un microfon in semi-intuneric. Toti asteapta, nestiind la ce sa se astepte. Intra ei, si zambete sincere nu inceteaza sa apara pe fata fiecaruia. Au visat la momentul asta de mult. In cazul meu, de un an. Senzatia de dor, in loc sa se anuleze, se accentueaza. Mi-era dor si cu ei pe scena.
Pentru un moment, am inchis ochii, lasandu-ma inundata de vocea lui..sau de emotia din ea, mai precis. Imi doream sa am sfori de care sa trag, sa lungesc fiecare bataie a inimii, fiecare acord de chitara. Te urasc, Fat-Frumos !, si un amalgam de sentimente m-au imobilizat. Doar ochii au ramas imuni..sau lacrimile din ei, m
ai precis.
Am simtit fericire..cu ei, prin ei. Fericire ce te proiecta mai sus cu fiecare saritura, cu fiecare "o sa raman fara voce" rostit, cu fiecare inima ce-o lua razna in acelasi loc, in acelasi timp si cu aceeasi intensitate.
Pana la urma nu conteaza cu adevarat cati oameni se strang, sau cati sar o data cu ei si canta cu patos versuri pline de genialitate..
..conteaza cati continua sa creada in ei, sa simta cu ei, sa iubeasca alaturi de ei.

22 decembrie 2009

Sleeping with ghosts


Nu mai stiu sa dorm. Simt ca o fac fortat, si asa si este, doar ca neg in continuare. Am nevoie de ceva care sa-mi anuleze lumea in care traiesc, care nu ma lasa sa traiesc. Ma cufund in somn de teama, sa aman momente, persoane sau pe mine insami. Ma trezesc cu teama, orbita de albastrul halucinant de dupa draperii.
Somnul te amana. Cand dorm, tu iti pierzi sensul pentru mine. Joci alt rol, dar porti aceeasi masca. Atata doar ca visele in care nu te cunosc intrec lumea reala, in sensul ca formeaza un context mult mai usor de trait.

17 iulie 2009

Turquoise mood.




Pentru ca acolo toti ma considera altfel. N-au motive? Spune-mi daca n-au motive.
Pentru ca ma simt usoara in atingerea ta. Ca si cand fiecare strop de apa ce ma compune se evapora. Si-mi ramane doar sufletul. Sau o parte din el. Cea ascunsa, pastrata pentru atunci, pentru acolo, pentru tine. Scursa printre degete si ingropata in nisip.
Pentru ca pielea capata gust sarat si incretituri in varful degetelor.
Pentru ca ochii incearca sa nege. Mintea incearca sa nege. Genunchii imi cedeaza. Eu nu neg.
Te-am regasit.
M-am regasit. Sunt o iluzie zilnica, ce trece in graba, cautandu-si urmele talpilor de acum un an. Incredibil cum nimic nu se pastreaza.
Pentru ca nu-ti mai port pica pentru fiecare castel de nisip pe care mi-l stricai. Pentru ca nu mai e nevoie ca cineva sa-mi ofere o carte de colorat in schimbul tau.
Conteaza doar ca nu refuzi sa ma adopti. Pentru o clipa, pentru o vara, pentru.. mereu.


27 aprilie 2009

Sins of yesterday.

Ziua de ieri s-a scurs prea repede in sens invers directiei mele, fara ca sa apuc macar s-o trag de maneca, sa mai ramana. Ea era ziua in care am pus cel mai mult suflet, am semanat iluzii pe care le-am abandonat pe-un peron morbid. Am ratat sa le culeg, sa te culeg. Te-am pus pe stand-by, iar tu nu te-ai impotrivit; ai impus tacere, asa cum m-ai obisnuit dintotdeauna.
Azi am vrut sa te regasesc, insa nu mai stiu daca ziua de ieri a fost ieri, sau anul trecut, in mai. Poate ca nici macar n-a existat. Insa traiesc cu certitudinea ca in fata ei am inchis, din reflex, ochii.
-Cat e ceasul?
-E.. maine.