Pentru ca acolo toti ma considera altfel. N-au motive? Spune-mi daca n-au motive.
Pentru ca ma simt usoara in atingerea ta. Ca si cand fiecare strop de apa ce ma compune se evapora. Si-mi ramane doar sufletul. Sau o parte din el. Cea ascunsa, pastrata pentru atunci, pentru acolo, pentru tine. Scursa printre degete si ingropata in nisip.
Pentru ca pielea capata gust sarat si incretituri in varful degetelor.
Pentru ca ochii incearca sa nege. Mintea incearca sa nege. Genunchii imi cedeaza. Eu nu neg.
Te-am regasit.
M-am regasit. Sunt o iluzie zilnica, ce trece in graba, cautandu-si urmele talpilor de acum un an. Incredibil cum nimic nu se pastreaza.
Pentru ca nu-ti mai port pica pentru fiecare castel de nisip pe care mi-l stricai. Pentru ca nu mai e nevoie ca cineva sa-mi ofere o carte de colorat in schimbul tau.
Conteaza doar ca nu refuzi sa ma adopti. Pentru o clipa, pentru o vara, pentru.. mereu.
