"Buna seara, stimati spectatori! Pentru buna desfasurare a spectacolului, va rugam sa inchideti telefoanele mobile. Va dorim o seara agreabila!"
Reflectoare.
Te-am cunoscut pe scena, in fiecare moment al vietii. Ai jucat fara reguli, dezinteresat, preocupat de caldura oferita din toate partile.
Corect ar fi fost sa bati la usa inainte sa intri sub pielea mea, ca o boala pe care acum nu o pot trata. N-am nici medic, nici prescriptie.. doar timp. Timpul vindeca orice, cicatrizeaza ranile.. vei ajunge sa nu te mai vezi, caci pe pielea mea se va aseza un strat nou de om, si te va acoperi dupa ce va da cu dezinfectant, sa omoare darele lasate de o atingere prea plina de.. altele.
N-ai fost niciodata curat, dragul meu. Saruturile tale au fost manjite de urmele alteia, incat de mine doar te-ai sters. Eram ca o sugativa, ce absorbea fiecare gest, crezand ca toate imi apartin. Spatiile dintre degete mi-erau umplute de mulajul degetelor voastre, impreunate in alte cearsafuri si pe aceleasi strazi. La mine intre degete, la fel ca intre genunchi, crivatul a batut dintotdeauna.
N-ai batut la usa inainte sa intri. Vezi tu, sufletul meu avea si sonerie.
Intuneric.
Aplauzele astea au fost pentru intreg spectacolul.