Lost in memories.

Ei bine, toti erau curiosi sa afle cum se termina povestea lor. Desi acum nu este tocmai roz, in timp insa, sfarsitul se va dovedi a fi fericit. Cel putin, asa imi place sa cred.
Se saturase sa se inece in minciuni. Sufletul nu mai avea rabdare, vroia sa gaseasca ceva ce-i va tine de foame mereu. Sau de cald. Sau de urat chiar. Simtea, pur si simplu, ca nu mai merge asa. O continua amagire ..
Si totusi. El a iubit-o sincer. Iarna, obisnuiau sa mearga la patinuar, si se tineau permanent de mana. Vai, cum ar fi fost ca ea sa cada si sa-si lipeasca automat nasul rosu de suprafata ghetii .. un adevarat chin. Evident, ca o incurcata in picioare ce era, a cazut. Si el a fost acolo s-o ridice. In fond, asta conta cel mai mult. Bratele lui - adapost pentru esecuri.
Si ea l-a iubit la fel de mult. Doar ca implinirea vine atunci cand ai toate motivele sa fii fericit. In schimb, ea avea momente si momente. In majoritatea timpului, il gasea atragator, si-i iubea parul blond de "rata ciufulita". Alteori insa, ii sareau in ochi doar defectele. O deranja faptul ca, atunci cand era cazul, el nu era deloc sentimental. Iar el .. se arata mai mereu deranjat de ideea ca ea fredoneaza o melodie pe care el nu o cunostea.
Au inceput intr-un noiembrie rece, indeajuns de rece incat sa-l poata incalzi cu ce aveau ei de oferit. Si da, aveau sa-si daruiasca dragostea. Unul altuia, si amandoi .. tuturor celorlalti. Si au sfarsit tot in noiembrie. Ironia sortii ..
Primul noiembrie. Inceput. Primul sarut. Prima plimbare impreuna, sub acelasi cer. Prima tinere de mana. Prima declaratie de dragoste. Primul "te iubesc".
Ultimul noiembrie. Sfarsit. Ultima lacrima. Ultimul telefon inchis in nas. Ultima strangere de mana. Prima noapte fara stele. Fara el. Fara nimic din ce-au fost candva. Ultima poza cu el, aruncata de pe birou. Ultimele zeci de regrete. Ultimele amintiri vesnice.
Un nou drum. Care nu-l va include, insa, pe noiembrie. Ghinion, s-a dovedit a fi o luna afurisita. A lasat-o fara el ..