Ziua de ieri s-a scurs prea repede in sens invers directiei mele, fara ca sa apuc macar s-o trag de maneca, sa mai ramana. Ea era ziua in care am pus cel mai mult suflet, am semanat iluzii pe care le-am abandonat pe-un peron morbid. Am ratat sa le culeg, sa te culeg. Te-am pus pe stand-by, iar tu nu te-ai impotrivit; ai impus tacere, asa cum m-ai obisnuit dintotdeauna.Azi am vrut sa te regasesc, insa nu mai stiu daca ziua de ieri a fost ieri, sau anul trecut, in mai. Poate ca nici macar n-a existat. Insa traiesc cu certitudinea ca in fata ei am inchis, din reflex, ochii.
-Cat e ceasul?
-E.. maine.
2 comentarii:
Si totusi 'maine' nu este altceva decat acelasi 'azi'. Doar cu alt nume.
Daca timpul ar avea frunze...ce toamna ar fi :)
Trimiteți un comentariu