Nu mai stiu sa dorm. Simt ca o fac fortat, si asa si este, doar ca neg in continuare. Am nevoie de ceva care sa-mi anuleze lumea in care traiesc, care nu ma lasa sa traiesc. Ma cufund in somn de teama, sa aman momente, persoane sau pe mine insami. Ma trezesc cu teama, orbita de albastrul halucinant de dupa draperii.
Somnul te amana. Cand dorm, tu iti pierzi sensul pentru mine. Joci alt rol, dar porti aceeasi masca. Atata doar ca visele in care nu te cunosc intrec lumea reala, in sensul ca formeaza un context mult mai usor de trait.
Un comentariu:
Scriam mai de mult că singurele momente când suntem sinceri cu noi înşine sunt când ne culcăm şi când ne trezim.
Scrii frumos.
Trimiteți un comentariu