Toti avem o tendinta de a ne dori tot mai mult. De a ajunge sa excelam, sa mai urcam inca o treapta, pentru a fi cat mai aproape de perfectiune. De sentimentul implinirii. Asta, cu riscul de a-i exclude, intr-un fel, pe oamenii simpli. De a-i da, pur si simplu, la o parte, pentru a ne pozitiona printre cei mai buni, cei printre care merita sa ne aflam.Si suntem egoisti. Si nu ne dam seama ca doar refuzam. Refuzam ce ne-a fost oferit. Refuzam sa iubim, refuzam sa aratam ce simtim, refuzam sa ascultam. Si cel mai important, refuzam sa acceptam ca refuzam.
Ne pasa numai de persoana noastra. Doar atat, restul e optional.
Dar si incercarea are o limita. Si oricat te-ai zbate, tot vei cadea la un moment dat.
Dar cine zice ca libera cadere pe care o suferi nu are si o parte buna?
Sansa pe care le-o acorzi celorlalti sa te prinda.
3 comentarii:
si..ahmm..mai stii ce zicea christy despre tipele care dau copy paste? ei bine..ma bucur k nu esti una dintre ele :-" :-@
:">
(a se remarca tonul ironic:D )
Stii de ce se teme cel de pe locul intai? De faptul ca nu mai poate sa urce, doar sa coboare. Asa ca, urcarea este grea, dar mentinerea acolo sus, in varf este si mai grea. Azi poti fi sus, iar maine jos...Si la urma urmei de ce sa fim egoisti? Odata si odata nu vom cobori de pe primul loc?...
Dorind sa ajungem tot mai sus fara sa ne uitam in jur,fara sa ne pese de oamenii de langa noi.Si chiar daca am fi aja sus,dupa aceea numai avem unde sa urcam,catre ce sa tintim.Ai prin f bine ideea.
Felicitari inca o data pt ce scri:)
Trimiteți un comentariu