I wish.. Christmas.

Surad, ajutata de dragostea prezenta in cei mai adanci pori ai fiintei mele. Dragoste care ma incalzeste, ma face sa tresar si sa zambesc inconstient, dar natural in fata necunoscutului. Ma obliga sa ma bucur de ce mi se ofera, oricat de simplu ar fi acel "ceva".
Iar imi zboara gandul la sarbatori. De fapt, in stadiul asta ma aflu de cand a inceput Decembrie. Mi-e imposibil sa nu ma imaginez uitata de lume, in fata geamului luminat de instalatii argintii, privind cum fulgii se lovesc violent de sticla. O incercare disperata de a gasi caldura, voie buna, muzica sa le aline durerea caderii.
Fir-ar, mi-e dor. Sa simt miros de cozonaci si scortisoara, cum mi se infiltreaza treptat in haine, si apoi in suflet. Si ramane acolo, ascuns, pana la Craciunul viitor.
Mi-e dor sa ma cufund in zapada, iar ea sa ma primeasca firesc, fara sa se impotriveasca. Sa-mi lase particule de fulgi sfaramati, in caderea lor prea crunta, pe obrajii mei degradati de frig. Sa ma simt fericita asa, stand pe spate, cu fata la cerul care imi zambeste si el, sincer.
Doar gandindu-ma la ce va urma, sufletul mi-e deja incarcat.. de tot. Cat despre voi, familia mea, mi-e dor sa ma bucur de prezenta voastra. Mi-e dor sa va cant colinde si sa va umplu sufletele de lumina (am inceput sa prind gustul lipsei de modestie).
Dar nu va pierdeti firea, mai e putin! Atat de putin ..