3 decembrie 2008

Dezamagire.


N-ai stiut cum sa speri. Ai asteptat prea mult de la cel de langa tine, fara sa te gandesti ca, poate, lui ii va lua mai mult sa arate ce simte. Sau doar nu i-ai dat nicio ocazie sa se exprime. N-ai stiut ca el si-a pus cate-o speranta in fiecare cuvant pe care tu l-ai rostit. Ai aruncat aiurea cu vorbe, fara sa-ti dai seama. Sau, pur si simplu, n-ai vrut sa-ti dai seama.
Acum, amandoi sunteti dezamagiti. Tu, fiindca ai pierdut timpul, sperand ca un idiot la ceva ce nu s-a indeplinit. Celalalt, pentru ca s-a terminat prea repede, si nu a fost nimeni, niciunde, nicicum, care sa-l asculte.
Nu te-ai gandit deloc ca, poate, aveam si eu ceva de zis, in momentele noastre de tacere? Poate eu nu-mi arat sentimentele asa usor ca tine. Poate mi-e frica sa ma avant in ceva ce nu va avea niciun viitor. Dar, nu ma pot absolvi de vina. Am fost fraiera ca am sperat. Iar tu .. tu n-ai stiut sa ma asculti. Sau doar n-ai avut rabdare sa ma cunosti cu adevarat. Mai incearca, pe viitor.
Totusi, dezamagirea ta e mai profunda. Si, in mare parte, e vina ta. Acum, ai ajuns aici dintr-un singur motiv: pentru ca ai sperat ca va fi altfel. Ai sperat alta reactie din partea celorlalti. Din partea mea.
Asa ca, mai bine nu mai astepta nimic, fiindca s-ar putea sa nu primesti tocmai ce vrei. Nu mai spera, si nu vei mai fi dezamagit.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Dezamagirea...un sentiment pe care toata lumea il cunoaste, il stie, il simte. Exista o varsta in care toate "visele" se pierd, se sfarsesc. Orice inceput are intotdeauna un sfarsit. Ca vrem noi sa fim constienti de el sau nu, exista. Nu trebuie sa fii suparat, necajit, dezamagit, "apasat" din aceasta cauza. Toata lumea stie ca nimic nu este la infinit, numai ca avem o alegere: sa ne implicam sau nu, sati bati capul sau nu, sa speri sau sa fii dezamagit.