Autoportret.

Imi place sa cred ca sunt diferita. Ca ar trebui sa initiez o noua categorie umana, care sa-mi poarte numele. Si sa fac numai eu parte din ea, ca doar sunt altfel decat ceilalti.
Si ce daca sunt putine zilele in care ma simt bine in lipsa unui machiaj complicat? Uneori, chiar si mie imi tremura mana cand vreau sa-mi aplic tusul pe pleoape. Si sterg, si reiau. Si iar imi iese stramb. Si sterg din nou, si reiau de atatea ori, pana gasesc o linie perfecta.
Si ce daca imi place ca, in fiecare zi, sa ma dau cu alt parfum? Sa miros diferit, sa las in urma tot ce-a fost ieri. Oja nu-mi rezista mai mult de o zi pe unghii, si simt permanent nevoia sa folosesc alta culoare, chiar infruntand riscul de a nu se asorta cu vestimentatia din ziua respectiva.
Am o boala nativa: cand imi cumpar un articol vestimentar nou, nu rezist tentatiei de a nu-l purta imediat. Si daca trebuie sa merg pana la magazin, eu cred ca-i o ocazie perfecta 'sa ies in public' cu el.
Cand eram mica, imi amintesc ca ii ceream tatei bani, sa-i fac cadou mamei de Craciun. Si invers, mamei pentru tata. Mereu am stat prost cu pusul banilor deoparte.
Imi place sa-mi pierd timpul, facandu-mi parul cret. Si mare mi-e mirarea, in dimineata urmatoare, cand vad doar cateva bucle, si in rest par drept. Si jur ca n-o sa mai repet niciodata actiunea, si 'maine' ma vezi iar cu bigudiurile in mana.
Imi place sa ma uit la filme de groaza cu prietenele mele, nu fiindca imi face placere sa ma sperii, ci doar vreau sa analizez reactiile lor. Si nu trec mai mult de doua ore, in fiecare noapte, pana sa ma conving ca umbrele din camera mea.. sunt doar umbre.

Imi place sa exist, diferit in fiecare zi, pentru orice persoana care-mi arunca, grabita, cate-o privire.

P.S. articolul este Si pentru Alex, o prietena cu care ma aseman intru totul. Si uite cum categoria umana de care vorbeam are doua candidate.